Într-o epocă de minciună universală, să spui adevărul este un act revoluţionar.

Prima corabie sub pavilion românesc.



   Anul acesta se împlinesc 185 de ani de la lansarea la apă a primei corăbii de construcţie românească “cu materialuri româneşti” şi care a navigat sub pavilion românesc.

   Drapelul tricolor a fost adoptat în Ţara Românească, în anul 1834, ca drapel de luptă. Domnitorul Alexandru Ghica Voievod, obţinând de la otomani învoirea de a pune steag românesc oştirii şi corăbiilor româneşti. Primul tricolor avea culorile dispuse orizontal, sus roşu, mijloc galbern, jos albastru.


Corabia a fost construită la un şantier naval de la Giurgiu, de către armatorul Alexandru Vilara, din materiale în totalitate româneşti.
Corabia avea 115 tone, două catarge şi un bompres. Tipul de corabie este controversat, unii susţinând că a fost bric, alţii că a fost goeletă. Cel mai sigur,   a fost goeletă.
Există două picturi ale acestei corăbii, una existentă la Muzeul Marinei Militare din Constanţa, cea de a doua (probabil cea mai apropiată de realitate) este realizată de  pictorul Dimitrie Ştiubei (1901-1986), fost comandor al Marinei Regale Române.


Corabia a fost lansată la apă la data de 10 Septembrie 1834 şi botezată cu numele domniţei Mariţa, soţia Principelui Gheorghe Bibescu.

“Această corabie, acum, cu blagoslovenia Înălţimii Voastre, s-a aruncat în apele Dunării, să desăvârşeşte din toate trebuincioasele, să împodobeşte şi cu bandiera cea privilegiată, hărăzită românilor prin făcătoarele de bine mijlociri ale Măriei Voastre şi, în puţinele zile, va fi în stare ca să facă şi o plutire pe mare“.
Din cuvântul armatorului Alexandru Vilara, adresat domnitorului Alexandru Ghica cu ocazia lansării la apă.

Din păcate soarta corăbiei a fost vitregă. A plecat în primul voiaj pe mare de la Sulina la Constantinopol la data de 7 Decembrie 1834 căpitan fiind Ioan Cristescu - după unele surse (Gh. Lazăr Bresco – după altele),  încărcată cu 300 chile mari (~150 tone) de grâu. Dar la întoarcere a fost prinsă de o furtună extraordinar de puternică şi s-a ales cu greementul distrus. A fost dusă la Brăila unde se pare că a fost dezmembrată.

Cu ocazia lansării la apă poetul Cezar Bolliac (1813-1881)  i-a dedicat o poezie  din care redau două strofe:

“La cea dintăi corabie românească”.

Corabie frumoasă! Te du, te du, grăbeşte!
Pe ţărmuri depărtate aleargă, povesteşte
Că lesne-aşa nu moare un neam ce a trăit!
Că tirania poate un om să prăpădească,
Dar viaţa unei naţii nu poate să sleiască:
Până-n sfârşit, dreptatea etern a biruit.

Când vei ajunge bine în porturi depărtate,
Şi-alte neamuri mândre crescute-n libertate,
Vor vrea să te întrebe de numele ce porţi,
Atunci tu pavilionu-ţi să-l laşi să fâlfâiască,
Să spui că al tău  nume e lesne să-l ghicească,
E scris în istorie pe ale mărirei porţi.

………

A urmat construirea şi lansarea la apă a multor altor corăbii româneşti, bricuri şi goelete ca: Elena Doamna, Principele Alexandru, Atena, Elisabeta, Dunărea, Zimnicea, Dochia, toate vor naviga sub pavilion românesc. Tot în aceiaşi perioadă a fost construită şi prima corabie militară cu care a fost dotată armata ţării.


Călătorie virtuală pe Dunărea Românească.


   
   În anul 2008 am făcut ultima croazieră pe Dunăre la bordul unei mici ambarcaţiuni. Atunci pe Dunărea românească nu existau nici-un fel de amenajări pentru navigaţia turistică. Am fost curios dacă după zece ani s-a schimbat ceva.
   Îmi amintesc că din Germania până prin Serbia am întâlnit o mulţime de ambarcaţiuni mici cu motor sau cu vele sau cu ambele, caiace şi canoe unele cu mici vele. La sfârşit de săptămână era chiar aglomeraţie… Prin marinele întâlnite se găsea cu greu un loc liber, apelam la ancoraje care şi ele erau destul de aglomerate. Pe măsură ce ne apropiam de intrarea pe Dunărea românească, înafară de navele comerciale, întâlneam doar bărci cu pescari sau câţi-va caiacişti. Doar în vre-o două rânduri ne-am încrucişat cu câteva mici ambarcaţiuni de agrement sub pavilion german. Dar nici nave de croazieră n-am prea văzut. Marea majoritate a croazierelor pe Dunăre pornesc din Germania şi se opresc la Budapesta! Câteva saituri au oferte şi până la Belgrad. Despre Dunărea românească nu se pomeneşte nimic. Poate cu excepţia Deltei.  

   Cauza fiind lipsa aproape totală de amenajări pentru turismul nautic, dar şi lipsei de informare pentru navigaţia ambarcatiunilor mici, pe Dunăre.
   Au trecut zece ani de atunci şi am fost curios să văd dacă situaţia s-a îmbunătăţit. M-am pus în situaţia unui turist străin care ar vrea să ajungă în Deltă cu ambarcaţiunea lui.
   Aşa că m-am aşezat cu barca pe… Google şi am început să caut informaţii.
   Apoi m-am pus în situaţia unui “barcagiu” străin care vrea să descopere Dunărea românească în anul centenar 2018. Desigur nu cunoaşte limba română!

   Dacă în Serbia avem la dispoziţie peste treizeci de marine, acostamente  şi ancoraje a căror adrese pot fi aflate la orice oficiu de turism sârbesc din pliante tipărite ce e drept cele mai multe în limba sârbă (!) imediat după intrarea în zona românească a Dunării, parcă s-a tras o cortină. De remarcat că şi pe partea bulgărească situaţia este cam la fel. 
Portul Baziaş anul 1902
   Intrăm pe teritoriul românesc la Baziaş trecem de Pojejena, ajungem la Moldova Veche, unde cu chiu cu vai ancorăm, punem gonflabila pe apă şi ne tragem la mal. Cu greutate dăm peste un birou de informare turistică, care este închis. Facem câteva cumpărături la un magazin întâlnit în cale, apoi ne luăm picioarele la spinare ne îmbarcăm şi o luăm la vale. Dublăm Dubova cu golful ei larg, fără să facem escală şi bine facem. Cu toate că aici există vre-o 30 de aşa zise pensiuni, am risca să murim de foame, pentru-că toate asigură doar cazare la nişte preţuri excesive... Pe partea sârbă la pensiuni similare, cazarea plus masa costă jumătate... Pe malul stâng apare statuia regelui Decebal, facem câteva poze, apoi dăm de intrarea în golful Mraconia, dar cum n-avem nici-o informaţie nu riscăm să intrăm şi trecem mai departe. La Km 955 dăm peste portul Orşova, care situat într-un golf de toată frumuseţea, ar fi putut avea un port turistic adevărat. Dar din păcate cel existent este departe de aşa ceva. Aflăm că primăria ar avea ceva în plan dar nu se ştie când. Peste un an, doi,  zece?

Port turistic Orşova

   Trecem prima ecluză şi dublăm Turnu Severin pentru-că nu prea avem unde ancora în siguranţă. Despre acostare şi mai greu. Trecem şi de Gruia cu portul său industrial, ajungem la Cetate unde există doar un ponton. Proprietarul Mircea Dinescu nu are bani pentru mai mult. Facem o mică escală, ne legăm la ponton, urcăm  la restaurantul aflat pe mal, luăm o gustare, bem şi un vinişor al casei şi plecăm mai departe. 

Port cultural Cetate

   Dublăm Calafatul şi Rast portul în care s-a investit un milion de Euro, iar acum zace nefolosit, apoi Bechetul despre  care nu avem nici-o informaţie.  În sfârşit ajungem la Corabia unde găsim o marina nouă, frumos amenajată, cu vre-o 40 de locuri, unde aflăm  că pentru barca noastră de 10m, plătim doar câţi-va lei pe 24 de ore. Din păcate utilităţile încă sunt unele în construcţie, altele în proiect.

Portul turistic Corabia

   Ramânem peste noapte, vizităm împrejurimile, cetatea Sucidava şi Fântâna Secretă.
Facem o vizită rapidă şi la Muzeul de Arheologie şi Etnografie despre care am aflat de pe un panou situat aproape de marina. Despre portul comercial aflăm că este blocat de ani buni, de un banc de nisip aluvionar. Primarul care vrea să salveze portul comercial, se luptă cu birocraţia şi cu interesele ascunse ale unor giurgiuveni. APDJ dă din umeri. Ce le pasă lor că portul Corabia este în faliment? Timpul trece, leafa merge.

   A doua zi molăm parâmele de la pontonul marinei şi plecăm mai departe. Depăşim Turnu Măgurele, apoi dublăm insula Belina cea plină de belele (unde ar fi trebuit să se construiască o marina, dar n-a fost să fie şi nici nu va fi curând)… apoi Zimnicea, ajungem la Giurgiu. Intrăm pe canalul Plantelor unde aflăm că nu există nici-o marina, dar în viitor se va costrui un port turistic mare şi frumos. Doar că nu se ştie când. Cică planuri ar fi, cu banii se stă mai rău. Suntem invitaţi să mai venim… Cum nu găsim nimic amenajat, luăm Dunărea în travers şi mergem la prietenii noştri bulgari. La Ruse găsim o marina destul de bine amenajată, alimentare cu carburant, apă potabilă, electricitate. Plătim 12 Euro pe noapte. Cina o servim la restaurantul aflat chiar lânga marina.

Port turistic Ruse

   Plecăm mai departe dublăm Olteniţa despre care nu ştim nimic şi o luăm spre Călăraşi. Aici găsim cu greu un fel de loc de acostare improvizat unde sunt legate mai multe bărci mai mici şi mai mari. Un proprietar de barcă, care repară ceva pe la motor, ne asigură că ne v-a păzi ambarcaţiunea cât timp dăm o tură prin oraş. Aflăm că pe braţul Borcea se va construi un port turistic modern. Primăria spune că planurile au fost aprobate şi finanţarea există. Cât durează construcţia? Se speră sa fie funcţional în 2-3 ani.

Viitorul port turistic Călăraşi

   Continuăm navigaţia pe Borcea până la Feteşti. Aici există un port comercial dar turistic nu. Ba da. Există un ponton privat “la Popescu” proprietarul unui hotel aflat pe mal. Aici acostează cei care se plimbă prin imprejurimi şi mai rar câte unul venit de cine ştie unde. Rarele nave de croazieră cu turişti acostează la dana comercială. Şi aici la Feteşti primăria are în plan un port turistic încă  de prin 2012 dar cum pînă acum nu s-a făcut nimic, slabe speranţe să fie puse în aplicare foarte curând. 
     Mergem mai departe în aval, uităm de existenţa pe canalul principal a două porturi, Cernavodă şi Hârşova unde nu prea este nimic de văzut dar şi acostare dificilă din lipsa de utilităţi. Pe aici nici măcar planuri nu există. Ajungem la Brăila unde nu acostăm şi nici nu ancorăm, ne-ştiind dacă există vre-un port turistic, cu toate ca oraşul este frumos, cu un centru istoric de remarcat. Lăsăm la dreapta braţul Măcin şi portul Măcin unde credem că nu este nimic de văzut ne-având nici-un fel de informaţii şi ajungem la Galaţi unde suntem puţin mai norocoşi. Dăm peste un aşa zis port turistic, construit prin grija Elenei Udrea, într-un loc total ne-potrivit, chiar pe malul Dunării. La primul dezgheţ, sloiurile au distrus aproape tot. Şi aşa a rămas până în prezent. Probabil că “specialiştii” care au făcut planurile şi l-au construit, trăiau pe altă lume şi habar n-aveau de ce este în stare Dunărea. Acum Consiliul Local ar vrea sa construiască un port turistic adecvat, au şi locul, dar n-au nici plan, nici finanţare…


Portul turistic Galaţi înainte de distrugere
   Aşa că vira ancora şi mergem spre Tulcea, unde cu greu găsim un loc de acostare. Ar fi ceva de vizitat, dar cum este periculos să lăsăm ambarcaţiunea ne-păzită, ne mărginim la câţi-va paşi pe mal. Dăm peste un panou de unde aflăm că, cândva, nu se ştie precis când, aici se va construi un port turistic cu fonduri europene. Ajungem la Crişan, multe ambarcaţiuni legate la mal, dar nici-o marină. Facem o scurtă oprire lângă o pensiune, unde mâncăm ceva pescărie, la preţuri cam pipărate. Ridicăm ancora şi  ajungem la Sulina unde aflăm de existenţa Bazinului Mic, unde sunt câteva pontoane de acostare şi multe ambarcaţiuni legate la mal, dar nu este un port turistic amenajat cu facilităţi. După vre-o două zile petrecute la Sulina şi împrejurimi, ne luăm inima-n dinti şi ieşim la mare. Ridicăm velele şi cu un vânticel de nord-est, ajungem destul de repede la Sf. Gheorghe, unde intrăm într-o marina destul de frumoasă, găsim repede un loc de acostare şi pornim în căutarea unei pensiuni, de pe internet aflând că sunt destul de multe.

Bazinul mic Sulina

   Şi aici se sfârşeşte călătoria noastră virtuală.

   Citind cele de mai sus poate aşa vom afla de ce Dunărea românească este pustie, sau aproape.  De ce nu suntem si noi la nivelul celorlalte ţări dunărene?
   În primul rând din lipsa informaţiilor. Lipsa totală a reclamelor în domeniu. Un răspuns ar trebui să-l dea în primul rând Ministerul Turismului dar şi autorităţile locale, care sunt absolut dezinteresate ca zona şi urbea lor să prospere din turism. Iar acolo în locuri izolate unde câte un primar vrea să facă ceva, este repede sabotat şi de unii localnici, dar mai ales de “eşaloanele” superioare…
   Desigur construcţia unui port turistc cu toate facilităţile este scump. Puţine comunităţi şi-l permit. Dar un punct de acostare între două pontoane plutitoare nu costă prea mult. Este nevoie doar de bunăvoinţă. Există multe prin Serbia şi Ungaria. Sau măcar zone de ancoraj. Există o mulţime de-alungul Dunării. Dar şi acestea trebuie marcate. Cine s-o facă?

   Sunt porturi dunărene româneşti despre care nu veţi găsi nici măcar o fotografie pe internet, sau cel mult una de acum o sută de ani când portul era în floare…

Cam asta a găsit şi văzut turistul străin navigând în aval pe Dunărea românească.


PORTURI la DUNĂRE

Km 1071 L
Baziaş

Km 1054 L
Pojejena

Km 1046 L
Moldova Veche
 PTF
Km 1015 L
Drencova

Km 995 L
Sviniţa

Km 981 L
Tisoviţa

Km 980 L
Dubova
ancoraj
Km 978 L
Golful Mraconia
ancoraj
Km 954 L
Orşova
ancoraj, acostare, PTF
Km 941 L
Gura Văii

Km 932 L
Turnu Severin
PTF
Km 851 L
Gruia

Km 811 L
Cetate
acostare la ponton mobil.
Km 795 L
Calafat

Km 742 L
Rast
abandonat
Km 679 L
Bechet

Km 632 L
Corabia
Marina - 40 berths, 2 guests, 6-30 L/24H.
Km 597 L
Turnu Măgurele

Km 554 L
Zimnicea

Km 493 L
Giurgiu
Canalul Plantelor, marina în proiect
Km 430 L
Olteniţa

Km 370 L
Călăraşi

Km 365 R
Ostrov

Km 334 R
Oltina
abandonat
Km 298 R
Cernavodă

Km 253 R
Hârşova

Km 170 L
Brăila

Km 150 L
Galaţi
acostare, marina în paragină
Km 133.8 L
Giurgiuleşti
PTF
Km 103.8 R
Isaccea
PTF



Br. Chilia


Km 106 R
Ceatalchioi

Km 45 R
Chilia Veche

Km ~ 20 R
Periprava




Br. Măcin


Km 3 R
Smârdan

Km 14 R
Măcin

Km 31 R
Gura Arman

Km 33 R
Blasova

Km 35 R
Turcoaia


Br. Borcea


Km 66 L
Călăraşi
acostare, marina în proiect, 100 berths
Km 49 L
Feteşti




Br. Sulina


Km 73.05 R
Tulcea

Km 23.5 R
Crişan
pontoane acostare, ne-protejate.
Km 0 R + L
Sulina
Bazinul mic, amenajat acostare.



Br. Sf. Gheorghe


Km 88 R
Mahmudia

Km 35 R
Murighiol
acostare
Km 5 L
Sf. Gheorghe
marina, ~ 70 berths



Bulgaria


Km 792 R
Vidin

Km 748 R
Lom

Km 678 R
Rahova

Km 555 R
Sviştov

Km 496 R
Russe
Yacht marina, 1,5E/ml/24H,  water, electricity
Km 432 R
Turtucaia

Km 374 R
Silistra




Notă:
L – Malul stâng


R – Malul drept



Atenţionare:
 Toare datele de mai sus sunt informative.

Autorul nu este răspunzător pentru anumite nepotriviri sau inexactităţi, datorită surselor de informare.