Într-o epocă de minciună universală, să spui adevărul este un act revoluţionar.

Cele 18 întrebări ale generalului (r) Cristian Gomoi.

Dublul standard:
”Intrebări pe care niciun post media NU VREA să le pună guvernanților…sunt „deranjabile”!
„1. De ce Ucraina e îndreptățită să solicite recuperarea Crimeei și tot Occidentul o sprijină, iar România nu este îndreptățită să solicite recuperarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a Bugeacului, iar patrioții care cer acest lucru sunt puși la zid ???
2. De ce trupe americane pot invada și jefui Siria în acest moment, dar trupe rusești nu au voie să invadeze Ucraina ???
3. De ce trupele americane ce invadau Vietnam, Coreea, Irak, Siria, Afganistan, Libia, Iugoslavia, Siria, etc se numesc „eliberatoare”, iar cele rusești se numesc „imperialiste”?
4. De ce revolta maselor populare din Moldova e de condamnat, iar a celor din Georgia e de lăudat ?
5. De ce „revoluționarii” de la București din 10 august 2018 erau buni, iar cei de la Paris, Roma, Berlin, Londra, Atena, Bruxelles, etc sunt răi?
6. De ce Croația (țară de tranzit a emigranților spre Europa) e primită în Schengen și România (care nu are nicio legătură cu rutele de tranzit), nu???
7. De ce ungurii, austriecii (și toate celelate tari membre UE) beneficiază de avantajul de a merge in SUA fără viză chiar și în condițiile în care sunt pe față pro Rusia, iar românii, mari pro americani, nu ???
8. De ce americanii au voie să vină în România fără viză, dar românii nu au voie să meargă în SUA fără viză ???
9. De ce e firesc ca americanii să aibă rachete nucleare în toată Europa, dar e inacceptabil ca rușii să aibă în Belarus ???
10. De ce legea dezincriminării abuzului în serviciu dată de Dragnea era rea, iar aceeași lege dată de Ciucă e bună ???
11. De ce pentru agricultorii din Polonia, Ungaria, Bulgaria afectați de importurile masive de cereale din Ucraina, ajutoare mari, iar pentru români cele mai mici ???
12. De ce subvențiile de la UE pentru agricultorii din Franța, Germania, Italia, Polonia, etc. sunt de 2-3 ori mai mari decât subvențiile pentru agricultorii români ???
13. De ce polonezii și germanii au voie să dezvolte termocentrale pe cărbune, iar românii, nu ???
14. De ce în Austria, Germania, Franța și multe alte țări europene, corporațiile nu au voie să își transfere profiturile în off shore-uri, iar în Romania au voie ???
15. De ce Schweighofer nu a avut voie să taie pădurile din Austria, dar a avut voie să taie pădurile din România ???
16. De ce Ungaria, Germania, etc. au voie să dezvolte relații economice puternice cu China, iar România nu are voie ???
17. De ce în România, prețul la energie, mâncare, combustibili, etc. trebuie să fie la fel ca în UE, iar salariile și pensiile, ca în Africa ???
18. De ce pentru unii, mumă și pentru romani mereu doar ciumă ???
Răspunsurile sunt simple – pentru că acest popor e o MINUNE!
Doar o minune poate explica atâta toleranță la jaf, nedreptate, dispreț, ură și umilință…”  –
G-ral GOMOI CRISTIAN MARIAN

 Articol preluat de pe saitul Cotidianul.ro




  

In luna Noiembrie 2023 la Gala Premiilor ,,Clubului Amiralilor", Ediția a XVI-a, juriul a hotărât să acorde Premiul și Trofeul "Comandor Eugeniu Botez", autorului romanului "Aventurile vedetei NMS Vulturul".

Prima și singura carte dedicată marinarilor români care au luptat pentru reîntregirea țării.

Aventurile vedetei ”NMS Vulturul” – Vasile V. Giurgiu.

– Editura Letras, 2023,

Aventurile unui marinar român și a navei sale din Marina Regală Română în perioada premergătoare și în timpul celui de al II-lea Război Mondial.

Poveste bazată pe fapte istorice reale.

Vasile J. elev de liceu, iubea cărțile de călătorii și visa să străbată lumea de la un cap la altul, în ciuda faptului că tatăl sau dorea să facă din el un violonist de renume.

Împreună cu un prieten construiește o barcă, cu care după terminarea liceului vor călători pe râul Olt și apoi pe Dunăre până la Marea Neagră. Pe parcurs rămâne singur, ajunge la Constanța, se angajează ca marinar apoi absolvă Școală de Marină și devine ofițer în Marina Regală Română.

Este trimis la practică în Anglia unde în urma unor întâmplări este decorat de Regele George al VI-lea.

Este repartizat la Flotila Dunării de Jos și după câteva peripeții primește comanda unei nave ponton care se va dovedi de fapt a fi o vedetă rapidă de patrulare, ultramodernă.

Apoi este numit Comandantul unui Grup de Cercetare și Acțiune nou înființat și împreună cu nava Vulturul își vor stabili baza în localitatea Sf. Gheorghe lângă malul mării. De aici va participa la mai multe acțiuni secrete, iar după începerea războiului va lua parte activă la acesta îndeplinind multe misiuni pe teritoriul inamic.

Împreună cu nava sa are un palmares bogat de misiuni în urma cărora nave și avioane inamice sunt capturate sau distruse. Va conduce misiuni de tip comando pe teritoriul inamic. În urma acestor acțiuni, comandamentul Flotei Sovietice pune un premiu pentru capturarea sau scufundarea navei “NMS Vulturul”.

După actul de la 23 August 1944, nava Vulturul este scufundată de echipaj în apropierea coastelor Turciei unde vor primi azil, apoi oamenii se vor împrăștia în lumea largă.

Carte broșată.

800 pagini.

Preț sponsorizat 49 lei.

Pentru comanda on-line aici:

https://letras.ro/.../aventurile-vedetei-nms-vulturul.../












Pe vremea lui Ceaușescu

 

1. Pe vremea lui Ceașcă ziceam că suntem vai de steaua noastră, că nu avem și noi plase de plastic, precum occidentalii, pe care îi invidiam până în măduva oaselor pentru așa semn de civilizație. Ne consideram milogii Europei, pentru că mergeam la cumpărături cu plasele de bumbac... Iar când, prin vreo minune, aveam plase de plastic, le foloseam ad infinitum, spalandu-le și punându-le la uscat pe sârma de rufe. Ani buni după Loviluție făceam haz de chestia asta. Era semn de comunism și subdezvoltare.

Acum toată lumea civilizată merge la cumpărături cu plase de bumbac. Iar dacă au de plastic, le spală și le reutilizează. Acum e semn de democrație și superdezvoltare. Acum salvăm planeta.

2. Pe vremea lui Ceașcă alimentarea cu energie electrică se întrerupea zilnic pentru câteva ore. Oamenii ieșeau în balcoane și fluierau ori huiduiau. Eu însumi, elev fiind, făceam asta de fiecare dată când "se lua curentul." Era semn de necivlizatie și dictatură.

2.1. În viitorul foarte apropiat, la nivel european, se prevăd măsuri similare: întreruperea curentului pentru câteva ore zilnic. Deja sunt câteva sute de localități-pilot în Europa, în care se experimentează acest lucru. Acum e democrație, semn de civilizație, salvăm planeta.

 3. Pe vremea lui Ceașcă urlam toți că se bagă soia în salam. Semn de bătaie de joc la adresa oamenilor.

3.1. În viitorul mediu, planurile globaliste prevăd înlocuirea consumului de carne cu soia,  gândaci și viermi, (documente oficiale, nu conspirații). Pentru că, vezi Doamne, animalele, prin gazele emanate, distrug ecosistemul. Acum e semn de responsabilitate și maximă implicare, salvăm planeta.

 4. Pe vremea lui Ceașcă ne scoteau o dată pe trimestru la muncă patriotică. Duminica, în singura zi liberă. Strângeam gunoaie, curatam diverse zone etc. Pentru că așa e în dictatură.

4.1. Acum, tot în zilele libere, elevii sunt scoși de ong-uri cu nume pompoase și finanțări obscure la acțiuni similare, dar cu denumiri sofisticate în engleză. Acum, însă, se numește responsabilizare și conștientizare. Salvăm planeta.

 5. Pe vremea lui Ceașcă elevii aduceau la școală sticle și borcane plus maculatură. Era o dovadă teribilă a unui regim inuman. Care își bătea joc de copii, punându-i să caute și să colecteze obiectele respective.

5.1. În lumea civilizată, copiii și adulții fac exact același lucru acum. Numai că se cheamă "colectare selectivă " și este un mare semn de empatie cu planeta. Pe care, of course, o salvăm.

 6. Pe vremea lui Ceașcă aveam căldură cu porția. Pentru ca oamenii să se îmbolnăvească și să moară. Un regim criminal.

6.1. UE este pusă acum pe sistemele de încălzire, pe care le supraimpozitează. Că poluează. Chipurile. Pe care vrea să le reglementeze la un minim de utilizare și la un număr de grade (se oscilează între 18 și 19 în locuințe). Acolo unde există sisteme centralizare de încălzire în Occident (cvartale de blocuri, cămine etc) furnizarea căldurii este deja restricționată în perioada nopții, iar în timpul zilei nu se depășesc iarna 20 de grade în locuințe. Acum nu se mai îmbolnăvește nimeni de frig. E dovadă forte de efort comun. Ca să salvăm planeta, desigur.

 7. Pe vremea lui Ceașcă eram de râsul lumii prin faptul că în weekend circulația automobilelor era restricționată (numere cu soț și numere fără soț). Că așa e în dictatura comunistă.

7.1. UE intenționează să interzică circulația autoturismelor în weekend. Iar în timpul săptămânii, să o restricționeze drastic (Germania, pare-se, este prima care va implementa acest sistem dement. Pardon, progresist.) Acum e dovadă de coabitare inteligentă. Pentru planetă. Ca să o salvăm, firește.

 Bine că am scăpat de dictatura comunistă. Am ajuns cu toții în Raiul neo-marxist!

Cosmin Dragoste


Publicat cu acordul autorului.



Structura populației din TRANSILVANIA inclusiv Maramureș, Crișana și Banat.

 


În ciuda minciunilor lansate de formațiunile politice maghiare din România sau de aiurea, există date oficiale concrete și corecte privind structura populației Transilvaniei în ultimii 400 de ani. Date oficiale!




1730 ~725,000  57.9% (RO)  26.2% (HU)  15.1% (SA) Austrian statistics
1765 ~1,000,000  55.9% (RO)  26%(HU)  12% (SA) Estimation by Bálint Hóman and Gyula Szekfu
1787  2,489,147  63.5% (RO)  24.1% (HU)  12.4% (SA) Austrian statistics
1850  1,823,212  57.2% (RO)  26.7% (HU)  10.5% (SA) 1850/51. census
1880  4,032,851  57.0% (RO)  25.9% (HU)  12.5% (SA) Austro-Hungarian population census(primary language)
1900  4,840,722  55.2% (RO)  29.4% (HU)  11.9% (SA) Austro-Hungarian population census(primary language)
1910  5,262,495  53.8% (RO)  31.6% (HU)  10.7% (SA) Austro-Hungarian population census(primary language)
1919  5,208,345  57.3% (RO)  25.5% (HU)  10.6% (SA) Romanian statistics
1920  5,114,214 58.3% (RO)  26.7% (HU)  9.7% (SA) Romanian statistics
1930  5,548,363  57.8% (RO)  24.4% (HU)  9.8% (SA) Romanian population census
1948  5,761,127  65.1% (RO)  25.7% (HU)  5.8% (SA) Romanian population census(based on mother tongue)
1956  6,232,312  65.5% (RO)  25.9% (HU)  6.0% (SA) Romanian population census
1992  7,723,313  76.3% (RO)  21.0% (HU)  2.7% (SA) Romanian population census
2011  6,789,250  76.6% (RO)  17.9% (HU)  5.5% (SA) Romanian population census


Notă: 
RO = români,   
HU = unguri,  
SA = alte etnii


Escadrila albă

ESCADRILA  ALBĂ
1940 – 1945


   

La 25 Iunie 1940, la iniţiativa prinţesei Marina Stirbei, a fost înfiinţată Escadrila Sanitară cu avioane pilotate de femei. Iniţial avioanele fiind de culoarea albă a devenit mai cunoscută sub numele de Escadrila Albă, datorită scriitorului şi jurnalistului italian Curzio Malaparte care a vizitat-o imediat după înfiinţare şi a scris un articol elogios publicat în presa italiană. În timpul celui de al doilea război mondial, România a fost singura ţară din lume care a avut o escadrilă de acest fel. (Cfm. Comunicat de presă MApN nr. 183/2012).

Avea în dotare 28 de avioane, majoritatea tip RWD-13 şi RWD-13S  de producţie poloneză, dar şi de alte tipuri ca: Monospar ST-25, Potez-65 şi unul Bücker Bü-131.

Aviatoarele escadrilei au  salvat de pe front aproape 10.000 de soldati răniţi şi bolnavi. Au transportat medicamente şi materiale sanitare la unităţile din linia întâi.

După încheierea războiului şi ocuparea României de hoardele sovietice, câteva aviatoare au fost condamnate la închisoare pentru “trădare”! Trădarea a constat în salvarea mai multor soldaţi  germani, răniţi. Cele care au scăpat, au fost eliminate din aviaţie şi  marginalizate. Majoritatea aveau studii superioare şi toate erau aviatoare brevetate.

Deabia după 1989 le-au fost recunoscute meritele şi în anul 2004,  Studioul Cinematografic al Armatei Române a realizat documentarul „Escadrila Albă”, în regia regizorului Şerban Creangă.




Despre albine şi nu numai…


Citind o carte apărută în urmă cu peste 45 de ani am dat peste o cugetare cred eu, interesantă.

“Poţi strânge în mână o albină până când o striveşti. Dar nu înainte de a te fi înţepat. Puţin lucru, poţi spune. Da, puţin… dar dacă nu te-ar fi înţepat, de multă vreme albinele ar fi dispărut.”

M-am hotărât să o reproduc, la gândul că poate unii care mai fac parte din puţinul popor român rămas, pot trage unele învăţăminte.

Desigur populimea română majoritară, nu v-a fi interesată de asta… Preferă să stea cu nasul în televizor la un meci sau o telenovelă de doi bani şi să rumege floricele… Nu vede jugul care i se lasă încet, încet pe umeri. Când va conştientiza, posibil să fie prea târziu.

Cugetarea este atribuită scriitorului, jurnalistului, academicianului francez Jean Paulhan (1884-1968), decorat cu Medalia Rezistenţei pentru merite deosebite în lupta împotriva invadatorilor germani, Crucea de război şi deţinător al  Legiunii de onoare în grad de mare ofiţer.

- . -

Aeronautica Regală Română

Aeronautica Regală Română
1875 - 1948



 În anul 1874 trei ofiţeri ai Armatei Române (J. Lahovari, C. Poenaru şi D. Demetrescu) au avut iniţiativa unui zbor cu balonul numit Mihai Bravul, construit în Franţa.. Au constat cu acestă ocazie că balonul ar putea fi folosit în obţinerea de informaţii în caz de război. În 1875 au fost achiziţionate câteva baloane care au fost alocate armei de geniu. Fără vre-o organizare specială în cursul Războiului de Independenţă baloanele având la bord observatori au fost înălţate pe linia frontului aducând informaţii valoroase privind acţiunile armatei otomane.
După război conform Înaltului Decret Regal emis de regele Carol I, în anul 1893 a luat fiinţă  Aerostaţia Militară din Armata Română ca secţie distinctă, utilată cu baloane de observaţie sub comanda locotenentului Eugeniu Asachi.

După reuşita zborului cu avionul construit şi pilotat de inginerul Aurel Vlaicu din anul 1910, în România au început să fie achiziţionate avioane şi să fie brevetaţi primii ofiţeri piloţi militari.

Aviaţia Militară a devenit o armă de sine stătătoare în anul 1915, când conform Deciziei Ministeriale nr. 305/10 August, s-a înfiinţat Corpul de Aviaţie Român.
La intrarea României în război împotriva imperiului Austro-Ungar la 15 August 1916, Corpul de Aviaţie avea în dotare 44 avioane de vânătoare Nieuport, 97 piloţi şi 84 observatori aerieni. Un an mai târziu erau în dotare 322 avioane de vânătoare, bombardament şi recunoaştere.
După încheierea Primului Război Mondial, aviaţia militară fiind socotită o armă distinctă în cadrul Armatei Regale Române, a primit denumirea de Aeronautica Regală Română.
În anul 1941 ARR deţinea o impresionantă flotă de avioane, totalizând 3150 de aparate, din care 700 avioane de vânătoare şi 770 de bombardament şi asalt.
ARR a fost desfiintata la ordin sovietic in anul 1948.


Avionul de vânătoare IAR-80.

(Notă: Avionul monoloc de vânătoare IAR-80, proiectanţi – I. Grosu, I.Coşereanu,  G. Zotta, V. Grosu, I Wallner, construit la IAR Braşov, motor 14 cilindri în stea – 1025 CP, viteza de croazieră 550 Km/h, plafon maxim 10.500m, autonomie 940 Km, armament 4 sau 6 mitraliere Browning 7,92mm. Au fost fabricate 171 buc.  Modelul IAR-81 - 176 buc. Avionul era clasificat pe locul 4 în lume ca performanţe şi pe locul 2 ca fiabilitate. După război toate avioanele IAR la ordinul sovieticilor au fost dezmembrate.)


SOCIETATEA DE NAVIGAŢIE FLUVIALĂ ROMÂNĂ

SOCIETATEA DE NAVIGAŢIE FLUVIALĂ ROMÂNĂ
N.F.R.

(1890 - 1947)


Societatea de Navigaţie Fluvială Română – NFR – a fost înfiinţată în anul 1890 în conformitate cu Înaltului Decret Regal emis de Regele Carol I privind navigaţia maritimă şi fluvială în  Regatul România. Până la acea dată navigaţia fluvială era un cvasi-monopol al firmelor austro-ungare şi germane. Începutul a fost făcut cu 5 remorchere, 45 de şlepuri şi o navă de pasageri. 

Prima navă a societăţii a fost remorcherul cu zbaturi “Despina Doamna”, cumpărat în anul 1890 de la societatea DDSG-Austria. Fusese lansat la apă în anul 1869 la şantierul naval “Ujpest” Budapesta. Era construit din oţel cu punte de lemn, o lungime de 54,4m, pescaj 1,15m, 260 tone, maşină cu aburi cu dublă expansiune de 110 CP, combustibil – păcură, putea dezvolta o viteză de 20 Km/H. A funcţionat până în anul 1909.

În anul 1920 NFR avea în dotare 7 nave de pasageri de lung curier cu cabine de dormit din care o navă cu cabine de lux, 12 nave de pasageri de transport local, 22 remorchere, 180 şlepuri, 12 tancuri petroliere şi 28 nave auxiliare, deservind 14 linii de pasageri locale si 4 internaţionale. Navigaţia se efectua pe Dunăre şi pe râurile Prut, Nistru, Tisa, Mureş până la Arad şi Canalul Bega de la Timişoara la Zrenjanin în Serbia.

Societatea dispunea de trei inspectorate instalate la Galaţi, Turnu Severin şi Viena, 29 de agenţii în ţară, 6 reprezentanţe în străinătate la: Belgrad, Budapesta, Bratislava, Linz, Passau şi Regensburg şi 10 agenţii la Paks, Baja, Mohacs in Ungaria, Bezdan, Apatin, Osijek, Vukovar, Novisad în Serbia pentru Dunăre iar  Szeged şi Szolnok pentru Tisa.

În anul 1947, regimul comunist la ordinul expres al URSS a desfiinţat Societatea NFR. Tot atunci a fost desfiinţată şi Societatea Română de navigaţie SRD S.A. unde deţinea acţiuni şi statul Român.


 Remorcherul NFR Despina Doamna (1890-1909)

Remorcherul NFR Decebal (1890-1972)

Nava de pasageri NFR Mihai Viteazul fost NFR Regele Carol al II-lea.
(Nava fluvială de pasageri Regele Carol II a fost construită la şantierul naval Turnu Severin fiind dată la apă în anul 1936, moment în care era cea mai mare navă de pasageri de pe Dunăre. În anul 1940 a fost re-botezată Mihai Viteazul. Nava de 1080 TRB, lungime 85m, lăţime 11m, pescaj 1,9m, propulsată de două elice de la motoare alimentate cu păcură, atingea o viteză de 25 Km/H, capacitate 125 pasageri. Dotată cu 2 apartamente, cabine de clasa lux, clasa 1-a si clasa II-a. A efectuat curse de la Galaţi la Belgrad, Budapesta, Viena, Regensburg. S-a scufundat la 27 Mai 1943 în urma unui sabotaj.)

SERVICIUL MARITIM ROMÂN

SERVICIUL MARITIM ROMÂN
1895 – 1945


   La data de 28 Aprilie 1895, prin Înalt Decret Regal, Regia Monopolurilor Statului condusă de Grigore Manu a fost însărcinată cu organizarea unui serviciu maritim.
Imediat a fost cumpărat vaporul de pasageri „Meteor” de 1085 TRB, care va efectua cursa Constanţa-Constantinopol (Istanbul) şi cargoul „Medeea” de 819 TRB. În anul următor au fost achiziţionate nava de pasageri: „Principesa Maria” şi cargourile „Viitorul” şi „Sulina”. În anul 1897 navele de pasageri „Turnu Severin” şi „Constanţa”, cargourile „Dobrogea”, „Bucureşti” şi „Iaşi”.

În anul 1920 SMR deţinea 6 nave de pasageri de lung curier, 10 nave mixte (pasageri şi marfă) şi cca. 20 de cargouri. SMR asigura transportul de pasageri pe 6 linii maritime:
1. Constanţa – Istanbul Constanţa
2. Constanţa – Istanbul – Pireu – Haifa – Alexandria şi retur.
3. Galaţi – Sulina – Constanţa –Istanbul – Izmir – Pireu - Malta – Napoli - Marsilia – Barcelona – Valencia – Alger si retur.
4.  Galaţi – Sulina – Constanţa - Istanbul - Haifa – Tripoli – Beirut – Iaffa – Port Said – Alexandria – Izmir – Istanbul – Constanţa – Sulina – Galaţi.
5. Galaţi – Sulina – Constanţa – Pireu – Volos – Salonic – Chios – Izmir – Istanbul – Constanţa – Sulina – Galaţi.
Cargourile asigurau transportul de mărfuri în ţări ca Franţa, Anglia, Germania, Suedia, inclusiv peste Atlantic în Statele Unite la New York şi Brazilia la Rio de Janeiro.

Navele de pasageri Transilvania şi Basarabia erau ultra-moderne. În cele ce urmează vă prezint succint caracteristicile tehnice ale celor două nave surori:
Nava de pasageri de lung curier Transilvania a fost lansată la apă la 11 Februarie 1938 (Basarabia la 10 Mai 1938) la Şantierul naval Burmeister & Wein din Copenhaga pentru dotarea SMR. Ambele nave erau tip Trans-Atlantic. Navele aveau o lungime de 128m, 6672 TDW, dotate cu motoare Diesel şi o viteză de croazieră de 25 noduri. Capacitate de transport pentru 412 pasageri în 2 apartamente, 6 cabine de lux, 8 cabine semilux, 32 cabine clasa I, 43 cabine clasa II-a si 38 cabine clasa III-a. În cală magaziile aveau o capacitate de 6650 mc, unde în afara bagajelor pasagerilor, puteau transporta 1000 de saci poștali şi diverse mărfuri.

În anul 1945 serviciul a fost desfiinţat şi toate navele confiscate de URSS. Au fost înapoiate doar două nave: Transilvania şi un cargou, ambele într-o stare jalnică, necesitând reparaţii de amploare.

În acest an 2020, se împlinesc 125 de ani de la înfiinţarea acestuiserviciu. An în care România nu mai are flotă prin grija conducătorilor ei de după 1990.

Vasile Giurgiu
12 Aprilie 2020

http://vasile-giurgiu.blogspot.com



SMR Meteor - prima navă a Serviciului Maritim Român


Marina Regală Română

Marina Regală Română 
1860 - 1947 


În anul 2020 se împlinesc 160 de ani de la înfiinţarea Marinei Regale Române.La data de 22 Octombrie 1860, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 173 al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-a hotărât unificarea flotelor celor două ţări româneşti sub numele de Flotila de Război. În decursul timpului flota militară a României a purtat mai multe denumiri până la primul război mondial când i s-a dat titulatura de Marina Regală Română. Navele primind înaintea numelui titulatura NMS, adică Nava Majestăţii  Sale, după modelul Marii Britanii, HMS - His Majesty Ship.

Prima navă de război acţionată cu motor cu aburi a fost “ROMÂNIA” dată la apă la 2 August 1862 în portul Giurgiu, în prezenţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Au urmat nava “Ştefan cel Mare” în 1866, canoniera “Fulgerul” în 1873, Şalupa torpiloare “Rândunica” în 1874, canoniera “Griviţa” în 1880 şi apoi  multe altele.
Nava ROMÂNIA a fost construită în anul 1857 la şantierul naval Neuburg-Kloster din Viena avea o lungime de 35m, deplasament 130 tone, propulsată cu zbaturi de un motor cu aburi de 240 CP alimentat cu cărbuni, viteza 7,5 Nd, echipaj 32 marinari. Armamentul iniţial a constat din 2 tunuri de 80mm şi patru falconete. În anul 1881 a fost înarmată cu 2 tunuri revolver Hotchkiss cu 5 ţevi rotative de 37mm şi 2 mitraliere Nordenfeld. A fost în serviciu până în jurul anului 1916. Primul comandant a fost Anton Barbieri urmat de Niculae Dumitrescu, Ioan Murgescu, Vasile Urseanu, nume binecunoscute marinarilor.

În anul 1941 flota MRR era împărţită în Divizia de Mare şi Divizia de Dunăre.
Divizia de Mare deţinea 70 de nave de luptă, printre care 4 distrugătoare, 17 vedete torpiloare şi de patrulare, 14 puitoare de mine şi dragoare, 6 nave de escortă, 1 navă spital, 3 submarine şi altele. La acestea se adăugau multe nave auxiliare. Toate au fost confiscate de URSS din care apoi ne-au înapoiat doar câteva şi acelea într-o stare jalnică.
Divizia Dunării era cea mai puternică flotă fluvială din Europa acelor ani. Deţinea 7 monitoare, 10 vedete din care 2 blindate, 5 baterii plutitoare, plus o mulţime de şalupe de patrulare înarmate şi multe alte nave auxiliare ca: şlepuri, barje, tank-uri petroliere, feriboturi, remorchere, etc. Spre exemplificare, după 23 August 1944 URSS ne-a confiscat 91 de nave fluviale de luptă şi auxiliare.

Am ţinut să marchez această aniversare, pentru ca şi cei mai tineri să ştie, că a fost o perioadă când Marina Română era o forţă.

P.S. Din păcate există unii “istorici” de sorginte militar-comunistă, care vorbesc doar de Marina Militară Română de la începuturi şi până în prezent, având alergie la celelalte denumiri. Această titulatură a fost dată marinei începând doar cu anul 1948. Aceştia uită că în cei 160 de ani de existenţă a marinei de război, România a avut la cârma ţării un Domnitor şi patru Regi şi doar 42 de ani de comunism.

Vasile Giurgiu
8 Aprilie 2020.


Canoniera ROMÂNIA în 1864.



Aventurile vedetei "NMS Vulturul"


Povestea navei "NMS Vulturul" şi a echipajului său în timpul celui de al II-lea război mondial.


Prima corabie sub pavilion românesc.



   Anul acesta se împlinesc 185 de ani de la lansarea la apă a primei corăbii de construcţie românească “cu materialuri româneşti” şi care a navigat sub pavilion românesc.

   Drapelul tricolor a fost adoptat în Ţara Românească, în anul 1834, ca drapel de luptă. Domnitorul Alexandru Ghica Voievod, obţinând de la otomani învoirea de a pune steag românesc oştirii şi corăbiilor româneşti. Primul tricolor avea culorile dispuse orizontal, sus roşu, mijloc galbern, jos albastru.


   Corabia a fost construită la un şantier naval de la Giurgiu, de către armatorul Alexandru Vilara, din materiale în totalitate româneşti.
Corabia avea 115 tone, două catarge şi un bompres. Tipul de corabie este controversat, unii susţinând că a fost bric, alţii că a fost goeletă. 
Există două picturi ale acestei corăbii, una existentă la Muzeul Marinei Militare din Constanţa, cea de a doua (probabil cea mai apropiată de realitate) este realizată de  pictorul Dimitrie Ştiubei (1901-1986), fost comandor al Marinei Regale Române.


Corabia a fost lansată la apă la data de 10 Septembrie 1834 şi botezată cu numele domniţei Mariţa, soţia Principelui Alexandru D. Ghica.

“Această corabie, acum, cu blagoslovenia Înălţimii Voastre, s-a aruncat în apele Dunării, să desăvârşeşte din toate trebuincioasele, să împodobeşte şi cu bandiera cea privilegiată, hărăzită românilor prin făcătoarele de bine mijlociri ale Măriei Voastre şi, în puţinele zile, va fi în stare ca să facă şi o plutire pe mare“.
Din cuvântul armatorului Alexandru Vilara, adresat domnitorului Alexandru Ghica cu ocazia lansării la apă.

Din păcate soarta corăbiei a fost vitregă. A plecat în primul voiaj pe mare de la Sulina la Constantinopol la data de 7 Decembrie 1834 căpitan fiind Ioan Cristescu - după unele surse (Gh. Lazăr Bresco – după altele),  încărcată cu 300 chile mari (~150 tone) de grâu. Dar la întoarcere a fost prinsă de o furtună extraordinar de puternică şi s-a ales cu greementul distrus. A fost dusă la Brăila unde se pare că a fost dezmembrată.

Cu ocazia lansării la apă poetul Cezar Bolliac (1813-1881)  i-a dedicat o poezie  din care redau două strofe:

“La cea dintăi corabie românească”.

Corabie frumoasă! Te du, te du, grăbeşte!
Pe ţărmuri depărtate aleargă, povesteşte
Că lesne-aşa nu moare un neam ce a trăit!
Că tirania poate un om să prăpădească,
Dar viaţa unei naţii nu poate să sleiască:
Până-n sfârşit, dreptatea etern a biruit.

Când vei ajunge bine în porturi depărtate,
Şi-alte neamuri mândre crescute-n libertate,
Vor vrea să te întrebe de numele ce porţi,
Atunci tu pavilionu-ţi să-l laşi să fâlfâiască,
Să spui că al tău  nume e lesne să-l ghicească,
E scris în istorie pe ale mărirei porţi.

………

A urmat construirea şi lansarea la apă a multor altor corăbii româneşti, bricuri şi goelete ca: Elena Doamna, Principele Alexandru, Atena, Elisabeta, Dunărea, Zimnicea, Dochia, toate vor naviga sub pavilion românesc. Tot în aceiaşi perioadă a fost construită şi prima corabie militară cu care a fost dotată armata ţării.