Aeronautica Regală Română

Aeronautica Regală Română

1875 - 1948

 În anul 1874 trei ofiţeri ai Armatei Române (J. Lahovari, C. Poenaru şi D. Demetrescu) au avut iniţiativa unui zbor cu balonul numit Mihai Bravul, construit în Franţa.. Au constat cu acestă ocazie că balonul ar putea fi folosit în obţinerea de informaţii în caz de război. În 1875 au fost achiziţionate câteva baloane care au fost alocate armei de geniu. Fără vre-o organizare specială în cursul Războiului de Independenţă baloanele având la bord observatori au fost înălţate pe linia frontului aducând informaţii valoroase privind acţiunile armatei otomane.
După război conform Înaltului Decret Regal emis de regele Carol I, în anul 1893 a luat fiinţă  Aerostaţia Militară din Armata Română ca secţie distinctă, utilată cu baloane de observaţie sub comanda locotenentului Eugeniu Asachi.

După reuşita zborului cu avionul construit şi pilotat de inginerul Aurel Vlaicu din anul 1910, în România au început să fie achiziţionate avioane şi să fie brevetaţi primii ofiţeri piloţi militari.

Aviaţia Militară a devenit o armă de sine stătătoare în anul 1915, când conform Deciziei Ministeriale nr. 305/10 August, s-a înfiinţat Corpul de Aviaţie Român.
La intrarea României în război împotriva imperiului Austro-Ungar la 15 August 1916, Corpul de Aviaţie avea în dotare 44 avioane de vânătoare Nieuport, 97 piloţi şi 84 observatori aerieni. Un an mai târziu erau în dotare 322 avioane de vânătoare, bombardament şi recunoaştere.
După încheierea Primului Război Mondial, aviaţia militară fiind socotită o armă distinctă în cadrul Armatei Regale Române, a primit denumirea de Aeronautica Regală Română.
În anul 1941 ARR deţinea o impresionantă flotă de avioane, totalizând 3150 de aparate, din care 700 avioane de vânătoare şi 770 de bombardament şi asalt.

ARR a fost desfiintata la ordin sovietic in anul 1948.

Avionul de vânătoare IAR-80.

(Notă: Avionul monoloc de vânătoare IAR-80, proiectanţi – I. Grosu, I.Coşereanu,  G. Zotta, V. Grosu, I Wallner, construit la IAR Braşov, motor 14 cilindri în stea – 1025 CP, viteza de croazieră 550 Km/h, plafon maxim 10.500m, autonomie 940 Km, armament 4 sau 6 mitraliere Browning 7,92mm. Au fost fabricate 171 buc.  Modelul IAR-81 - 176 buc. Avionul era clasificat pe locul 4 în lume ca performanţe şi pe locul 2 ca fiabilitate. După război toate avioanele IAR la ordinul sovieticilor au fost dezmembrate.)