Prima corabie sub pavilion românesc.

   Anul acesta se împlinesc 185 de ani de la lansarea la apă a primei corăbii de construcţie românească “cu materialuri româneşti” şi care a navigat sub pavilion românesc.

   Drapelul tricolor a fost adoptat în Ţara Românească, în anul 1834, ca drapel de luptă. Domnitorul Alexandru Ghica Voievod, obţinând de la otomani învoirea de a pune steag românesc oştirii şi corăbiilor româneşti. Primul tricolor avea culorile dispuse orizontal, sus roşu, mijloc galbern, jos albastru.

   Corabia a fost construită la un şantier naval de la Giurgiu, de către armatorul Alexandru Vilara, din materiale în totalitate româneşti.

Corabia avea 115 tone, două catarge şi un bompres. Tipul de corabie este controversat, unii susţinând că a fost bric, alţii că a fost goeletă. 

Există două picturi ale acestei corăbii, una existentă la Muzeul Marinei Militare din Constanţa, cea de a doua (probabil cea mai apropiată de realitate) este realizată de  pictorul Dimitrie Ştiubei (1901-1986), fost comandor al Marinei Regale Române.

Corabia a fost lansată la apă la data de 10 Septembrie 1834 şi botezată cu numele domniţei Mariţa, soţia Principelui Alexandru D. Ghica.

“Această corabie, acum, cu blagoslovenia Înălţimii Voastre, s-a aruncat în apele Dunării, să desăvârşeşte din toate trebuincioasele, să împodobeşte şi cu bandiera cea privilegiată, hărăzită românilor prin făcătoarele de bine mijlociri ale Măriei Voastre şi, în puţinele zile, va fi în stare ca să facă şi o plutire pe mare“.

Din cuvântul armatorului Alexandru Vilara, adresat domnitorului Alexandru Ghica cu ocazia lansării la apă.

Din păcate soarta corăbiei a fost vitregă. A plecat în primul voiaj pe mare de la Sulina la Constantinopol la data de 7 Decembrie 1834 căpitan fiind Ioan Cristescu - după unele surse (Gh. Lazăr Bresco – după altele),  încărcată cu 300 chile mari (~150 tone) de grâu. Dar la întoarcere a fost prinsă de o furtună extraordinar de puternică şi s-a ales cu greementul distrus. A fost dusă la Brăila unde se pare că a fost dezmembrată.

Cu ocazia lansării la apă poetul Cezar Bolliac (1813-1881)  i-a dedicat o poezie  din care redau două strofe:

“La cea dintăi corabie românească”.

Corabie frumoasă! Te du, te du, grăbeşte!

Pe ţărmuri depărtate aleargă, povesteşte

Că lesne-aşa nu moare un neam ce a trăit!

Că tirania poate un om să prăpădească,

Dar viaţa unei naţii nu poate să sleiască:

Până-n sfârşit, dreptatea etern a biruit.

Când vei ajunge bine în porturi depărtate,

Şi-alte neamuri mândre crescute-n libertate,

Vor vrea să te întrebe de numele ce porţi,

Atunci tu pavilionu-ţi să-l laşi să fâlfâiască,

Să spui că al tău  nume e lesne să-l ghicească,

E scris în istorie pe ale mărirei porţi.

………

A urmat construirea şi lansarea la apă a multor altor corăbii româneşti, bricuri şi goelete ca: Elena Doamna, Principele Alexandru, Atena, Elisabeta, Dunărea, Zimnicea, Dochia, toate vor naviga sub pavilion românesc. Tot în aceiaşi perioadă a fost construită şi prima corabie militară cu care a fost dotată armata ţării.