In ţara mea

În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori

Şi diamante,

Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante!...

Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,

Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării…

În ţara mea sunt tei şi plopi

Şi zarea-i diafană,

Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;

Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,

Principiu sau idee,

Sunt vorbe de păstrat în spirt

Expuse prin muzee…

Din larg de crânguri vin zefiri  şi tuturor dau veste

Că-n ţara mea sunt trandafiri,

Şi fete ca-n poveste.

Idile nasc şi se desfac sub luminiş de lună,

În ţara mea onoarea-i fleac,

Şi dragostea minciună.

Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte multe,

Şi pribegesc scrâşnind din dinţi;

Dar cine să-i asculte...

Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,

Când guvernanţii-s de carton,

Şi nepăsarea preşedinte…

(Ion Pribeagu)