Un interviu cu Dumnezeu

- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp... i-am răspuns.

Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea ... 
Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? 
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească, iar apoi tânjesc să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani... apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea că se gândesc la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeau mi-a luat mâna  şi am stat tăcuţi, un timp.

Apoi am întrebat:
- Ca părinte care ar fi câteva din lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc... şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; sa înveţe că există oameni care îi iubesc dar care pur şi simplu nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că de asemenea trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat... am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

Octavian Paler

(Sursa foto: Youtube.com)