Într-o epocă de minciună universală, să spui adevărul este un act revoluţionar.

Locul cu linişte



   Bzzz... Bzzz...Bzzz... Ridic receptorul.
- Alo?
- Ce faci bă?  mă-ntreabă o voce cunoscută.
- Iaca stau şi număr banii...
- Ha ha ha... ăia tăiaţi de băşe din pensie?... da' ce s-aude acolo la tine? dărâmi ceva?
- Nu mă... iar s-a apucat un vecin să repare apartamentu'... găureşte, lustruieşte, bate cuie, ştie dracu...  face o gălăgie infernală toată ziua. Parcă i-a apucat strechea pe toţi locatarii de pe aici. Termină unu' începe altu'...
M-am săturat...
- Ceva noutăţi?
- Noo... ce să fie? Am încercat să citesc ultima carte publicată de ăla... da nu înţeleg nimic din cauza gălăgiei.
- Aaa opera lu' ăla? Eu am citit-o de două ori.
- De două ori? mă mir eu...
- Da bă, o dată prima pagină şi a doua oară ultima pagină... ha...ha...ha... da' dece nu ieşi şi tu la o plimbare pe un drum de ţară? acolo-i linişte câtă vrei. Poţi să citeşti şi opera lu' mascalţone...
Uite, din comuna X se face la dreapta un drum de gaz, pe acolo sigur nu circulă mai nimeni, drumu-i bun...
- Da mă ar fi o idee...
...
   Stau şi mă gândesc că vecinu' o să răşpăleasca şi mâine toată ziua, aşa că merită să încerc.
...
   A doua zi de dimineaţă pun într-o sacoşă un termos cu cafea fierbinte, unul cu apă de la gheaţă şi cuburi de  gheaţă, o lămâie mare, cartea lu' mascalţone, iau sub braţ şezlongul pliant şi o măsuţă, le-arunc în Tico şi... p'aci ţie drumu'...

   Găsesc repede drumul de gaz, care-i pustiu complect, merg încet să caut un loc umbrit, pe dreapta apare o poiană frumoasă, numa' că-i ocupată... vre-o 5-6 vaci dolofane pasc în linişte...
   Mai merg câteva sute de metri şi găsesc intrarea într-o poieniţă, străjuită de doi copaci frumoşi şi umbroşi. Ahaaa aci-i de mine.
   Trag maşina la umbra unui copac, iar eu mă instalez sub cel de al doilea. Mă întind în şezlong, torn o cafea, aprind ş-o pipă, aşa ca să dispară mirosul de benzină...
   Aud ciripitul păsărelelor, câte un muget de vacă în depărtare, o talangă de capre şi un uşor foşnet de frunze. Stau şi-mi răsfăţ auzul cu... linişte.
...
   Deschid cartea şi dau să citesc.  De sus cade o crenguţă şi mă loveşte peste nas... Simt deasupra mea o mişcare. Ridic privirea... o veveriţă cenuşie îşi holbează ochişorii la mine, apoi ţuşti, dispare.
   Citesc primul rând, dar aud un foşnet pe lângă maşină... mă uit... un ditamai iepuroiul, gri-maroniu, s-a oprit o clipă, s-a uitat la mine, apoi în salturi lungi trece dincolo de drum. În urma lui o vulpe roşcată, vine tiptil, se face că nu mă vede şi dispare.

   Iau cartea şi... scârţţţ... scârţţţ... scârţţţ... pe drum apare un car tras de doi boi, în car un ţăran mai în vârstă şi o grapă.
- Bună zîua domnule
- Bună ziua
- Da-i fain aci la umbră...
- Păi da...
- Nu te supăra da' n-ai un foc? şi scoate un pachet de Winston. Am chiert ieri brecheta şi am uitat să iau diufe deacasă.
Întind bricheta, aprinde ţigara, trage un fum,
- Da-i buna cartea aia?
- Nu ştiu că deabia încep s-o citesc.
- Aha... toatie cărţâle's bune... Da's păntru domni... Noi nici ziar n-avem de citit... şi-s scumpe... Da matale te duci la vot?
- Mă duc...
- Nu tie supăra dacă întreb şi io ca prostu'... dacă ţ-aş zîce să votezi cu cine vreu io, o sa votezi cu ăla?
- Cam ba...
- No-aşe... că bghine zîci...
Văd că trage cu ochiul spre termosul cu cafea. Îi pun şi lui o cană.
O bea cu satisfacţie. Phiii... Bunăăă. Se uită-n fundul ceştii şi o pune pe măsuţă.
Mai discutăm una, alta, apoi zice:
- Noa... Mulţam de cafei, acu' m-ăc la câmp. Doamnie-ajută.
- Doamne-ajută şi spor la treabă.
   Noa nieee boală... scârţţţ... scâârţţţ... scââârţţţ...
...
   Citesc primul rând, când simt o prezenţă: observ un câine măricel pe marginea drumului, care se uită curios la mine. Cum n-am încredere în câini fără stăpân, pun mâna pe sprayul cu piper, pentru orice eventualitate. S-a aşezat pe coadă şi se uită cu capul înclinat spre mine. Ia uite... căţelu' ăsta are chef de poveşti.
- Ce faci măi căţel pe aici?
Câinele dă din coadă, şi scoate un fel de scheunat.
- Mă căţel, n-am nimic de haleală, aşa că, pa, la revedere.
Mai stă câteva minute, apoi o ia agale de-alungul drumului.
...

   Mai sorb o gură de cafea, deschid iar cartea, citesc primul rând. Dinspre drum se aud vorbe şi râsete de copii, apoi de după copaci apar vre-o 15-20 de ţânci, însoţiţi de o fetişcană, toţi călare pe biciclete. Tocmai în faţa poieniţei mele, fetişcana dă semnalul de oprire, sar toţi de pe biciclete.
Fetişcana strigă: cum spuneţi copii?
Toţi în cor:
Buunăăă ziuaaa...
- Buna ziua copii.
- Nu vă supăraţi dacă oprim şi noi aici, să mănânce copii...
Ce să zic?
- Poftiţi, poftiţi, nici-o supărare...
La comandă, toată trupa scoate din gentuţe câte un sandwich, o sticluţă cu apă şi încep să înfulece de zor.
- Sunt copii de la grădiniţă şi facem o mică excursie, zice fetişcana.
- Aha. Aveţi grădiniţă în comună?
- Daaa. Avem două grupe. Acuma dacă-i cald afară, mergem cu ei în mici plimbări. Culegem flori, plante pentru ceaiuri...
Aruncă o privire spre cartea mea şi zice:
- Aaaa de Liic....  nu-mi place.
- Nu-ţi place cartea sau autorul?
- Nici autorul şi nici ce scrie... e prea unsuros...
...
He he he, mă gândesc eu... de te-ar auzi prietenu'....
...

   După plecarea copiilor, apuc să citesc câteva rânduri când simt cum se cutremură pământul sub mine. Casc ochii şi văd pe drum apărând o matahală de maşină, echipată ochi cu utilaje de foraj, apoi alte două camioane cu patru osii, care răscolesc praful drumului şi încet, încet, dispar după cotitură. Dau să sorb o gură de cafea când observ plutind deasupra ei, un strat de praf gălbui...  Renunţ.
   Iau hotărât cartea deschid ultima pagina şi citesc ultimul rând...

   Împachetez totul, apoi plec încet spre casă. În comună mă opresc în faţa bibliotecii şi intru.
- Săru'-mâna...
- Buna ziua... cu ce vă pot servi...
- Din greşeală (pretind eu) am cumpărat o carte  în două exemplare şi m-am gândit să donez  unul bibliotecii dvs...
- Aaa... mulţumim frumos, mulţumim frumos, spune domnişoara, zâmbind cu gura până la urechi...
Iau cartea de sub braţ şi o pun pe birou. La vederea ei zâmbetul domnişoarei păleşte, se uită la mine şi zice:
- Mdaaa... să complectăm  o fişă de donaţie... Stiţi, mai avem un exemplar... îl scoate de sub birou şi mi-l arată.
Deschid cartea şi pe prima pagină recunosc  scrisul lăbărţat al prietenului meu - "Cu dragoste pentru locuitorii comunei..." din partea...
...

Pe drum, adresez în gând prietenului meu, câteva cuvinte dulci despre cărţi si locuri cu linişte...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu